Intre nunta si sesiunea foto de dupa a Irinei si a lui Cosmin am avut o zi de pauza. O zi frumoasa in prima parte, dar seara am trait cred cea mai intensa ploaie. O ploaie torentiala de vara care insa a durat ore in sir. Am adormit pe ploaie si m-am trezit dimineata inainte de rasarit cu mici sperante ca am putea sa facem sesiunea foto dorita de cei doi – la munte. Nu numai la munte, dar PE munte.
Cei doi sunt iubitori de munte. De asta si-au luat toti prietenii si rudele si i-au adus in Drumul Carului pentru a se distra impreuna la petrecerea lor de nunta. Prima propunere a lor ca si loc pentru sesiunea foto a fost pe traseul „La Lanturi”. Ei au zis ca este considerat cel mai dificil traseu marcat din Romania. Si mie imi place muntele, insa inca mai am o oarecare(mare) frica de inaltimi.
Ploaia de seara ne-a facut sa reconsideram traseul spre ceva mai domol….
Dimineata am vazut pe geam mult mult alb. O ceata ca in povesti. Povestile de groaza. Am mai dormit vreo 2 ore. In fond nu avea rost sa fim la rasarit la sesiunea foto daca nu era nici un rasarit.
Am pornit la drum pe ceata si am ajuns in locatie tot pe ceata. Am ridicat drona sa vad cat de groasa era patura de nori. Dupa 300 m am vazut un petic de lumina. Intr-un colt doar. Am insistat totusi sa mai stam, eu stiam locul de la Ecomaraton, este de vis. Se vad Bucegii intr-o parte si Piatra Craiului in cealalta. Cand se vede ceva. Noi inca eram la stadiul ca abia ne vedeam intre noi.
Toti cei care merg la munte stiu cat de schimbatoare este vremea acolo. Dupa cateva cadre – unele pentru tragere de timp si altele in care ceata ne-a fost de folos, pe nesimtite a aparut soarele. A aparut speranta. Au aparut culori. A aparut peisajul. A aparut voia buna. A aparut sedinta foto. Bucegii si Piatra Craiului nu au aparut niciodata 🙂
-
Unde sunt facute aceste poze superbe?
Loredana said: